Archive for September, 2008
La ordinea zilei
Posted on September 20, 2008, under Intamplari.
A inceput sa fie la ordinea zilei contactele cu romii ciorile care mai de care si normal, povestesc totul pe blog.
Eram la niste tovarasi si am hotarat sa iesim pe strada si sa ne facem ca jucam fotbal. Am iesit, am salutat ceilalti copii de pe strada si am inceput mingea. Dupa cateva minute aud o voce de la departare “copii, aveti grija sa nu loviti masinile noastre” - eu:”bine doamna” fara sa indrept privirea spre ea. Dupa vreo 10 minute o voce de fumator inrait si alcoolist “bai ia plecati de aici, gasirati unde sa va jucati, ce credeti ca aici e stadion? m-ati innebunit in fiecare zii jucati mingea aici pe strada… -pentru mine era prima oara cand ma jucam acolo-” iar cum eu raspund la fiecare provocare, am dat replica fara fara sa stiu carei persoane: “da unde vreti doamna sa jucam si noi fotbal? ca stam si noi pe aici si nu avem unde sa ne ducem” la care gorila furioasa imi raspunde urmat de restul turmei “unde stai ma tu, ha? unde stai tu? ia zi” la care eu inchid gura observand cu cine am de a face si continui jocul. Dupa inca vreo 5 minute vad conducatorul tribului venind grabit spre mine cu suncile in bataia vantului ridicand degetul aratator spre mine si graind “unde stai ma tu, ha? tu ma tu, tu, asta, unde stai tu? ha? ia zii… vino-ncoa, ia vino, hai” ajungand la mine ma apuca de tricou -inca mai era cald- si continuand sa repete aceleasi cuvinte imi da cateva palme la ceafa si se indemparteaza de mine si eu de el. Dupa care se duce si insfaca un alt tovarasi spunand “ia vino-o ma si tu incoa, ia vin-o” apoi se apropie de el si rateaza cateva lovituri nimerind in garda victimei dupa care vine si madam cra-cra ciripind “ce ridici ma mainile ha? vrei sa dai? lasa mainile jos” la care victima inocenta executa comanda primind in dar un pumn in falca si cateva palme. Dupa care, ne indreptam cu totii spre politie. Il ia pe cel caruia i-a fost aplicat pumnul intr-o camera iar eu cu inca doi tovarasi ramanem in camera de oaspeti alaturi de tatal majorului agresat. Dupa putin timp de palavrajeala il suie pe baiat in masina iar pe noi ne pune sa alergam pe langa pana la fata nefericitului accident. Ma asej pe bordura si observ cum doi politisti se indreapta catre faptasi pentru a rezolva problema a belii pula. Se saluta, dau mana si incep sa vorbeasca . Din nefericire eu nu am auzit pe nimeni de la distanta aceea decat pe cel ce statea cu Ţughi -c- pe o Toyota Land Cruiser si spunea ca el n-are bani sa plateasca amenda. Pentru ca sunt oameni destepti, l-au luat pe major si l-au lasat mai in fata unde cioroii nu il puteau vedea ca sa nu se ia tiganii de el si sa il bata iar si m-au lasat pe mine si pe ceilalti doi ca sa ne injure in toate felurile si sa ne ia la fuga. Dupa care, am fugit pe strada pe care alta turma de ciori mi-a furat bicicleta, m-au hartuit si m-au batut dupa care urmatoarea zii, Dumnezeu a facut ca taicameo sa plece in urmatoarea dimineata prin tiganie ca sa caute bicicleta si s-o vada intr-o casa in care traiau veo 15 familii de tigani. Normal, aceeasi tehnica ingenioasa a fost aplicata, prin care politistii se duc la usa faptasului, suna, se saluta si strang mana dupa care le cer sa le aduca bicicleta si isi iau la revedere. Deci, plecand de la fata locului singur cu telefonul si banii in chiloti pe strada ce era luminata de luna si plina de ciori pe scutere. In sfarsit, cam asta aveam de spus.
P.S. inainte de a incepe sa ne jucam, am aflat ca afaith mi-e vecin
P.S.2 nu merg parantezele la aceasta tastatura asa ca am folosit cratima
I’m still alive
Fara inspiratie, fara calculator, fara bloggin’ fara sala de net supravietuiesc in fiecare zii culcandu-ma la 2-3 noaptea si trezindu-ma la 3 ziua iar pana seara la 10 cand ‘ma culc’ belesc ochii in televizor nonstop. Apoi seara inainte de culcare imi ascult povestea ce se repeta in fiecare seara, ‘veritasaga - cu alti ochi’. Probabil voi avea din nou calculator peste o luna - doua, cand nu voi mai putea scrie doarece am prea mult de scris, invatat sau alte chestii legate de scoala. Da, stiu, nu scriu cu diacritice ca deobicei, asta pentru ca scriu la un calculator bulit rau, oricum, abia scriu si asa. Totusi imi lipsea bloggin’ si bloggerii pe care ii citesc zilnic. Au inceput sa devina un fel de idoli pentru mine asta pentru ca ii citesc de ceva vreme, ba chiar de cand am eu acest blog. Mi-am schimbat si id-ul de yahoo messenger asta pentru ca cel vechi nu mai merge. Ii rog pe cei ce ma aveau in lista sa il sterga pe vechiul si sa adauge noul id: andrei_anetoiu . Nu dau accept la cei pe care nu ii cunosc. Cam atat cu acest post, incep sa scriu altu’.
Nimic nu mai e ca în trecut
Posted on September 8, 2008, under Viata de zi cu zi.
Cu toţii ştim că pe vremea lu’ Ceauşescu era foarte nasol din multe puncte de vedere şi sunt de acord cu asta. Însă eu vreau să evidenţiez faptul că oamenii s-au schimbat foarte mult de atunci. Nu am trăit eu ca să ştiu asta însă spun şi eu din ce am auzit de la părinţi, bunici şi străbunici. Înainte toţi oamenii erau veseli şi foarte activi. Din cauză că nu aveau ce să facă în casă în afară de a se uita la programul scurt de la televizor care nu dura mai mult de două ore, oamenii ieşeau la porţile caselor şi discutau unii cu alţii iar copii jucau fotbal în faţa caselor. Acum majoritatea copiilor au prins febra calculatorului şi mai ales a internetului şi au uitat ce înseamnă să îşi trăiască viaţa, să îşi facă prieteni iar acum stau de dimineaţa până seara cu ochii în calculator. Recunosc, şi eu mă joc destul de mult dar nu ratez nicio şansă de a juca baschet (mie nu îmi place fotbalul 
) sau de a ieşii prin oraş. Mi-a venit ideea să scriu acest articol când mi-am auzit o mătuşă spunând “acum la ţară parca nu mai este cum era odată, totul este pustiu, nimeni nu se mai simte bine”. Regret destul de mult că nu am şi eu nişte bunici la care să mă duc la ţară cum fac majoritatea copiilor. Am avut şi eu nişte străbunici mai de mult însă nu prea mai ştiu multe de ei şi mă sfiesc să întreb. Cred că până la urmă saturile vor ajunge doar câmpuri agricole iar toţi sătenii se vor muta la oraş. Sper totuşi că totul va revenii la normal şi cândva voi mai trece şi eu pe la ţară să mai văd şi eu cum este acolo. Acest articol participă la concursul organizat de VisUrât şi Arhi
The hell it’s already here
Posted on September 6, 2008, under Viata de zi cu zi, vacanta.
Astăzi toată ziua stătui cu gândul la anul ce va urma. Iadul va coborî pe pământ dacă nu deja a făcut-o. Am ajuns să visez noaptea că sunt în tabără iar ziua să mă gândesc la ce va urma. Dacă anul trecut a trebuit să învăţ pentru două teze, acum va trebuii să învăţ pentru trei. Mă gândesc cu groază la zilele în care voi învăţa şi scrie în fiecare clipă în care voi sta treaz indiferent dacă este în timpul săptămânii, în weekend sau în vacanţele scurte. Nu mai ştiu pe ce blog am văzut că nu se vor mai da teme pentru acasă, ‘dea Dumnezeu să fie aşa. Ah da, era să uit, mai sunt şi meditaţiile la matematică, română, geografie, engleză, spaniolă plus că la matematică şi română voi face probabil cu doi profesori. Blogul va fii probabil uitat de lume sau cine ştie sau poate mă mai duc iar la sala aceea de net cum făceam şi înainte. Tot stresul pe care îl voi acumula, va fii eliminat în… tabără că acolo mă simt şi eu ca omu’, fac ce vreau cand şi unde. Nu mai am cuvinte, vă las.
Ionuţ visează să meargă din nou
Posted on September 6, 2008, under Altele, Blogosfera.
Matache Ionuţ este victima unui accident în urma căruia a rămas fără puterea de a păşii. Când am dat de blogul acestui tânăr am hotărât să-l ajut şi eu cum pot, scriind astfel acest articol. Dacă doriţi să îl ajutaţi pe Ionuţ să strângă banii de care are nevoie pentru a primii tratamentul cu celule de stem din China o puteţi face donând orice sumă de bani în unul din conturile de mai jos:
Cont Euro:
Numar cont - RO48RNCB0290065899860003
Cont RON:
Numar cont - RO05RNCB0290065899860001
Cont USD:
Numar cont - RO75RNCB0290065899860002
BANCA: BCR sucursala IULIU MANIU
Puteţi afla mai multe despre el pe blogul său personal.
Concurs PCNews
Posted on September 5, 2008, under Concursuri.
În ultimul timp nu mai am inspiraţie pentru articole însă m-am hotărât să-mi încerc norocul participând la acest concurs. ‘Dea Dumnezeu sănătate la toată lumea şi mie premiul acestui concurs.
Here we go
Posted on September 2, 2008, under Viata de zi cu zi.
Se pare că vacanţa a trecut mai mult decât repede însă touşi m-am simţit bine. Nici nu vreau să mă gândesc la ce va venii. Parcă prevăd programul: dimineaţa învăţ şi scriu pentru ce am în ziua respectivă, pe la 1-2 încep orele care sunt în jur de 6-7 iar când mă întorc mai scriu şi învăţ pentru ziua următoare. În weekend va fii şi mai greu căci va trebuii să învăţ si să scriu toata ziua. Şi să nu uităm de meditaţii la matematică cu doi profesori iar la română încă doi profesori plus profesorul de meditaţii de la geografie. Destul de încărcat nu? Nu mai rămâne niciun gol de aer în care să simt şi eu că… trăiesc. Acum vă las şi o să încerc să profit de zilele rămase cât mai mult.
Internetul fără Google
V-aţi gândit vreodata cum ar fii internetul fără Google? Când aţi vrea să căutaţi o reţetă, o poză, o persoană, orice aţi găsii mult mai greu cu ajutorul celorlalte motoare de căutare mai slabe. Fără reader, fără analytics, fără adsense, fără vizitatori pe blog 
şi fără multe alte unelte destul de iniţiale în supravieţuirea online. De fiecare dată când cineva îmi cere să caut ceva pe internet (mda) automat apelez la google search. Acum sunt chiar curios cum ar fii fost viaţa online înainte de google. Probabil putem scrie Î. Goo. şi D. Goo. cum scriem în viaţa reală Î. Hr. şi D. Hr. Vouă ce unealtă v-ar lipsii de la google?
Impresii tabără Voineasa
Am zis să scriu mai multe despre această tabără iar dacă sunteţi din Craiova şi sunteţi între clasele V - IX probabil veţi putea merge şi voi. Programul impus de ei era cam aşa. Te trezeai la ora 7:45 iar la ora 8:00 trebuia să fii la cantină pentru a lua micul dejun iar apoi plecai la cele două ore (nu mai ţin minte ora la care incepeau dar ştiu că era în jur de 9:00) de matematică după care luai pauză de jumătate de oră şi te intorceai la alte două ore. După acestea te întorceai la cantină pentru a lua masa de prânz care avea loc la ora 13:30 iar apoi aveai program de voie până la ora 19:00 când trebuia să serviţi cina după care aveaţi program de voie însă de la ora 23:30 nu mai aveaţi voie să părăsiţi hotelul. Ştiu, acest program nu pare atât de incitant pe cât am spus eu însă libertatea îţi permitea să te simţi cât mai bine motiv pentru care acolo făceam tot ce nu puteam face acasă. Nu dau detalii să nu se afle însa vă puteţi da seama. Acum aştept să treacă anul mai repede pentru a mă reîntoarce în tabără.
Loading ...
